când am plecat din Brăila, acum 8 ani, credeam sincer că totul o să fie posibil la Bucureşti.
De fapt, credeam că schimbarea o să fie mişto şi că la facultate o să se întâmple toate, dar toate lucrurile bune. Just because. Cum credea şi Carrie că o să se îndrăgostească la New York.
Habar n-aveam de Bucureşti, nu ştiam decât de Dristor, de Moxa, de Everest şi de Cafeneaua Actorilor TNB de la Dragoş.
apoi am venit, am văzut, nu m-am speriat, am mers cu metroul, mi-am făcut prieteni, am schimbat joburi, am schimbat case, am cunoscut necunoscuţi, nu am avut voie şi apoi am avut voie să intru în Expirat.
apoi a devenit greu. şi confuz. şi dur. şi grăbit.
things changed. things hurt. I changed.
după 8 ani de la momentul lui totul e posibil, lucrurile se mai aşează în tine.
ai trecut prin dezamăgiri şi ai trecut de dezamăgiri.
şi acum poţi să crezi din nou că totul e posibil.
pentru că acum nu mai crezi în Bucureşti, ci în tine.
RESET.
Şi nu ştiu de ce, dar merge asta (făcut de Dragoş Ometiţă şi Vlad Giogu pentru PORC)