Timişoara e perfectă pentru un city break în ţară. Un oraş cu mult verde, cel mai mult verde. Clădiri frumoase, bulevarde largi, cele mai tari graffiti-uri şi „ceau”-uri de la oameni mişto.
Deşi acum am prins-o pe frig şi ploaie şi noroi, pentru că se lucrează pe străzi şi prin Piaţa Unirii, Timişoara îţi dă o stare de bine. O stare de acasă. E uimitor ce poate face pentru un oraş mai multă verdeaţa şi mai mult spaţiu între blocuri sau nişte bulevarde mai largi. Simţi că respiri, simţi că eşti om, că trăieşti, nu că doar supravieţuieşti. Timişoara are nişte zone absolut fermecătoare. Am simţit-o cel mai puternic într-o seară cu ploaie în care coboram dinspre podul Decebal înspre Bulevardul Revoluţiei din 1989. În bucata aia de drum până la Continental am simţit că m-aş vedea cândva crescându-mi copiii.
Ce să vezi: de Piaţa Operei şi Unirii ştii probabil deja. Aş mai zice să mergi să vezi Fabrica de Bere Timişoreana, cea mai veche fabrică de bere din România. În mod normal fabrica nu se vizitează, dar poate ai noroc şi prinzi Porţile Deschise.
De la Fabrică poţi merge în faţă, pe strada Ştefan cel Mare. Clădirile sunt cam în paragină, dar e o zonă foarte pestriţă şi vie, care îţi aminteşte de zonele comerciale din oraşele nemţeşti. E şi o piaţă foarte frumoasă şi adevărată pe dreapta. Piaţă piaţă.
Dacă e vară, Timişoara e plină de trandafiri. Dacă eşti fată, merită să vezi Parcul Rozelor. E absolut supeeeeeerb, trandafiri în toate formele şi culorile.
Cu siguranţă merită şi teatrul, dar eu n-am prins bilete.
Locuri de ieşit: Eu am mâncat la Casa cu Flori(restaurant de tradiţie, preţios, genul cu faţă de masă şi şerveţel de material, elegant, mâncare bună, dar nu cel mai ieftin). Pentru ceva uşor de mâncat, un tort cu bezea, un sifon cu sirop (!), un cocktail bun sau un ceai pentru abdomen plat (!), mergi la Cafeneaua Verde.
Tot pentru ceva uşor, mie mi-a plăcut şi Zai Apres Cafe. Toate sunt în centru.
Cazare: prima dată am fost la Vanilla, un hotel cochet şi cald, shabby chic, unde se bea trandafirată. Deşi nu e chiar în centru, e aproape de zona studenţească, iar pe stradă este un fost abator. E ceva cu acest abator, n-aş şti să zic exact ce, dar cred că Almodovar ar putea să filmeze acolo următorul film. A doua oară am fost la Hotel Continental, genul de hotel standard, arhitectură comunistă, dar aflat în centru, cu un super mic dejun, acces gratuit la sală, piscină şi saună şi vedere mişto de sus.
