Poate nu trebuie sa aiba totul sens. E mai bine asa. Sa nu te mai chinui cu “de ce-uri” si sa nu mai scoti o semnificatie adanca din orice flecustet. Nu mai crede ca orice inseamna ceva. Unele lucruri sunt asa. Ele sunt. Si nu sunt urmarea a vreunui “de ce”. Poate pur si simplu sunt.
Poate viata e un puzzle din care mai lipsesc niste piese. Sau care mai are si niste extra-piese care nu se potrivesc nicaieri. Urate, ciuntite, fara forma sau poate doar inexplicabile.
Asa ca fericirea inseamna sa poti sa lasi puzzle-ul asta vraiste.