N-aş începe să scriu despre online dacă n-aş simţi că am de spus altceva decât ce se spune la zecile de conferinţe pe subiect. Vreau să aduc tema într-o zonă personală şi mai palpabilă. Simt chestiile astea, d’asta scriu despre ele. Şi chiar m-ar interesa părerea voastră.
Prima chestie: cred că online-ul scade capacitatea de concentrare. Am observat-o la mine: unde în clasa a 12 puteam să stau cuminte cu o carte în braţe 2 ore şi să încarc caiete cu probleme de mate, acum mi-e tare greu să nu ridic ochii din carte la BCU şi să nu mă uit pe pereţi din când în când. Stăm zilnic ore în şir pe net. Deschidem zilnic zeci de site-uri, dăm de sute de ori refresh la mail şi avem mai multe tab-uri deschise. Scanăm, nu citim. Online-ul ne obişnuieşte cu scanarea de suprafaţă, viteza, selecţia rapidă a ce ne interesează şi comutarea rapidă între informaţii şi acţiuni diferite.
Cum să mai ai răbdare cu o carte când online găseşti tot ce te interesează cu un Google search şi un Ctrl+F? Cum să mai răsfoieşti tacticos o carte sau să scrii ore în şir un eseu, când abilitatea principală pe net e viteza de switch între chestii diferite?
Mă îngrijorează. Pentru că dincolo de voinţă, la care poţi să lucrezi, mi se pare un efect care se insinuează nevăzut.
Tu mai ai răbdare? Cum faci?
Mulţam.
7 Comments
Un post interesant. E enervant ca nu poti sa duci la sfarsit nici macar un articol din the Economist ca sari la altul sau un capitol din nu stiu ce carte pt la scoala.
Eu am asociat aparitia ‘fenomenului’ cu perioada in care am plecat la facultate.Imi aduc bine aminte ca in primul an un profesor de geopolitica ne-a ‘avertizat’ exact acestui fenomen de superficialitete, i-as spune eu.
La mine nu se ‘insinueaza nevazut’, pur si simplu imi dau seama ca nu am rabdare. Posibile explicatii? Imbataranim. Dar cel mai probabil e internetul, dupa cum spui tu, pe care am inceput sa il folosesc ‘intensiv’ de cand cu venirea la facultate (eu am terminat liceul in 2005).
Pe de alta parte cred ca e vorba si de autocontrol, am colegi aici la scoala care pot sa duca la bun sfarsit niste cursuri sau sa citeasca cateva capitole dintr-o carte, fara sa se uite ore intregi pe pereti. Probabil ca e legat de vointa.
Sunt curios daca cineva a gasit ‘leacul’ la acest fenomen, asa ca astept si eu commenturie.Pana atunci un ‘natural experiment’ bun e sa te rupi pt o luna, doua de zile de internet si sa vezi daca are vreun efect. O sa incerc si te anunt de rezultate.
da, si eu am observat. am inceput sa nu ma pot concentra mai mult de 10-20 de minute la rand. ma ingrijoreaza efectul asta, pentru ca imi dau seama ca imi ia mult mai mult timp sa indeplinesc o activitate si asta cu implicatii negative pentru mine si pentru… client [intr’un viitor apropiat!]? cum calitatea principala a informatiei online este tranzienta, cred ca avem impulsul de a incerca sa cuprindem cat mai multa informatie, cat mai repede. desi eu imi dau seama ca informatia pe care o citesc in ultima vreme trece prin mine nefiltrata. nu raman cu nimic. la chestia asta se adauga problema ca mare parte din informatia asta este ‘nearbitrata’ – cel mai tare ma sperie gandul ca pusti de 12 ani sunt ‘creatori de content’.
din pacate, munca se bazeaza in mare parte pe informatia aflata online, asa ca nu stiu in ce masura o ‘pauza’ de cateva saptamani este fezabila. cred ca scuza ‘mama nu ma lasa sa stau pe net’ nu ar functiona.
Raluca,
Eu unul nu am rabdare, dar nu prea am avut niciodata.
Stau o gramada pe net, dar nu ma plang ca nu mai am rabdare din cauza internetului. e un stil de viata asta cu rabdarea. Mi-ar prinde bine ceva mai multa rabdare ce-i drept (mai ales la sah), dar sunt 2 chestii incompatibile, 2 extreme daca vrei: rabdarea de a te concentra pe un singur lucru si skill-ul de multitasking si de gasire rapida a unei informatii. Cand esti tanar esti un punct fix pe axa asta. ori mai asa, ori mai asa, ori nici asa nici asa… Cand inaintezi in varsta, devii un segment, si poti sa stii cand sa fii multitasking si rapid si cand sa ai rabdare.
e ok.. e chiar un upgrade zic eu 😀 o noua directie in care sa ne intindem dimineata in pat
pff… dacă nu ar fi legat jobul meu de calculator nici că l-aş deschide:D abia aştept weekend-urile când uit de tot de calculator. cât despre ideea că online-ul scade capacitatea de concentrare eu nu o văd ca efect al statului masiv pe net ci ca o sursă de pierdere de vreme când ai altele da ţi-e lene să le faci şi lenea nu s-a inventat odată cu netul ;)) nu cred că online-ul te face mai superficial. pur şi simplu, în marea de informaţii inutile pe care toată lumea le face publice aplici selecţia personală. contează ce vrei tu! mie dacă îmi place tenisul merg pe teren, dacă mi-e dor de prieteni mă întâlnesc cu ei, dacă vreau să mă relaxez citesc o carte sau fac un puzzle, dacă sunt obosită doooooorm. stai ore în şir pe net pt că vrei. viaţa e mai mişto să o trăieşti decât să o scroll-uieşti pe net. tu ce zici? 😛 noapte bună:)
Este o problemă care mă interesează real, Cris. S-ar putea să am dreptate, s-ar putea să nu.
Dacă sufeream de lene, nu cred că deschideam un post ca să cer antidot.
Şi nu cred că post-ul meu a sunat a jale că online-ul mi-a furat viaţa reală, aşa că nu văd de unde întrebarea retorică din final.
Vorbeam de stat pe net pentru muncă, ştiri, cercetare pentru licenţă..dacă le pui cap la cap ai să vezi că sunt câteva ore bune pe zi.
Hmmm eu chiar nu am problema asta. Nu am idee daca internetul scada intr-un fel sau altul capacitatea de concentrare dar ma indoiesc. In general citesc superficial articole slabe si in care stiu ca ma voi enerva daca le du pana la capat (multe exemple pe realitatea.net).
In schimb eu sunt oarecum avid de informatii despre geoploitica si despre reasezarile de putere in ceea ce se pare ca va fi o lume multipolara. Asa ca in general deschid 5-10-15 (cate or fi) taburi despre un subiect (gen China sau UE) si pur si simplu le iau la rand salivand si stand cu sufletu la gura sa vad ce s-a mai intamplat (imi recunosc geekinesul sub protectia anonimitatii 😀 ). Termin cu una trec la urmatoarea. Le citesc superficial si repede cand ma grabesc, am alte treburi sau se repeta informatia.
In cazul meu uitatu pe pereti vine sau din plictiseala (subiectu nu e interesant) sau oboseala. Daca nu e nici una nici alta mi-e greu sa nu aflu pana la capat ce se intampla.
offf, cât de grea e comunicarea. în fiecare zi îmi dau seama tot mai tare de treaba asta. dacă nu credeam că te interesează nici nu comentam (chiar nu am un obicei în a da commenturi pe bloguri, dar a fost o temă care m-a pus pe gânduri mai mult de 3 min :P). e vina mea că am folosit persoana a 2a sg. fără a menţiona că e un “tu” general nicidecum nu mă refeream la tine (după cum şi exprimarea mea: “nu cred că online-ul te face mai superficial”-masculin). departe de mine gândul de a asocia lenea cu tine. pe mine de exemplu mă izbeşte lenea destul de des, dar nu dau vina pe net că nu mă pot concentra (referire strict la mine fără alte conotaţii). treaba cu lipsa concentrării cred că e o caracteristică a tinerei generaţii care vrea să obţină foarte repede anumite lucruri în viaţă şi să ardă parte din etape. întrebarea nu era retorică şi viza tot commentul. şi dacă e pt muncă de ce e rău să stai pe net? de ce să condamnăm utilitatea netului (inclusiv eu i-o recunosc şi nu am o relaţie specială cu el – aici mă refer la o punere în balanţă şi nu a condamna fără a vedea şi partea bună a lucrurilor – contează ceea ce vrei tu şi cum te raportezi – tu general).
m-am trezit şi eu să-mi dau cu părerea, ca să trebuiască acum să mă explic. damn, hate it! 🙂
ps: nu sunt chiar tot timpul răutăcioasă 😉