Scriu “mersi” nu pentru că n-aş şti că francezii scriu “Merci”, scriu “mersi” din acelaşi motiv pentru care scriem “paşaport”, deşi vine din franţuzescul “passeport”: pentru că eu îl văd ca un cuvânt deja intrat în limbă şi adaptat conform cu normele ei.
Dacă mai ţineţi minte de la română, împrumutul din alte limbi (cu adaptarea implicită) e una din formele de “îmbogăţire a vocabularului”. Tot din motivul ăsta folosim “grefă” şi nu “grepfruit” (pentru că nouă ca români ni s-ar împletici limba) şi ar trebui să nu ne jenăm să scriem “aisberg” în loc de “iceberg” (de teamă să nu părem că nu ştim limbi străine).
3 Comments
si eu scriu merci, dar il prescurtez ms! asta nu stiu de ce. 😀
🙂
Pe acelasi principiu te invit sa scrii: castamar servis sau pablic rileisans :p
Aiurea nu?!
Nu toate cuvintele din alta limba pot fi fonetizate si nu pot “imbogati vocabularul”, fie el si de masa 🙂
Andrei, pentru astea avem deja echivalent românesc: serviciu clienţi şi relaţii publice.