când aveţi 10 minute, priviţi aici cel mai înduioşător scurt metraj pe care l-am văzut vreodată. de Tudor Giurgiu.
Cea mai buna comedie din ultimii ani
La fée. e de departe cea mai bună comedie pe care am văzut-o de foarte mult timp. pentru că oamenii sunt simpli, normali, urâței chiar, pentru că eroina poartă o rochie tot filmul, pentru că viața nu e perfectă, pentru că situațiile sunt absurde, dar personajele serioase. și mai ales pentru că a declanșat în sala de cinema valuri de râs sincer, zgomotos și inegal, de nu mai știai dacă râzi că e de râs […]
fight club
uitându-mă la ce se întâmplă zilele astea în București, dar și la alte frustrări răbufnite și răutăți nefondate din fiecare zi, mă gândesc dacă n-ar trebui să avem și noi niște fight club-uri.
500 Days of Summer
500 days of Summer e un film despre cum e să nu fii tu ăla, fix atunci când ești cel mai convins că ești tu ăla. e cu atât mai surprinzător cu cât vezi pe un bărbat toată sfâșierea, iar nu pe o femeie, ca de obicei. după mine e un film cu două finaluri. prima încheiere e dureroasă și te pune față în față cu un adevăr pe care îl știi dintotdeauna, dar pe care e […]
midnight in paris
dacă m-aş întâlni cu hemingway, i-aş spune că mi-a plăcut aia cu “i-a fugit pământul de sub picioare”. sau cât nu i-am înţeles dar râvnit lentoarea din fiesta. dacă m-aş întâlni cu fitzgerald i-aş spune cât am plâns la marele gatsby. dar pentru asta, ar trebui să fie după 12 în pAris.
Concertul
Am văzut Concertul şi mi-a plăcut. De când mi-am dat seama de intrigă însă m-am aşteptat la mai mult. M-am aşteptat ca întreaga fostă orchestră să tremure de emoţie la gândul de a mai cânta o dată împreună; m-am aşteptat să facă repetiţii epuizabile ca să atingă măiestria de altădată, să se ascundă periculos de comunişti, să se dea peste cap. Dar nu s-a întâmplat. Aşa că, în final am rămas cu impresia numai Andrei […]
Everybody’s fine
“Everybody’s fine” e un film pe care ar trebui să-l vedeţi cu toţii. Pe scurt- un bătrân într-un bar: “I have three children, six grandchildren. They’re busy. They’re too busy to talk to me”.
Scafandrul si fluturele
Din filme îmi rămân de obicei frânturi şi imagini; o stare, un loc, o situaţie. Nu ţin minte numele actorilor şi nici acţiunea toată. Aşa că dacă o să vă spun despre „Scafandrul şi fluturele” e pentru că e un film pe care l-am văzut ghemuită, strânsă, chircită. E un film care nu te lasă să-l vezi comod, de la distanţă. Te strâmbi, închizi ochii, îl laşi şi apoi te întorci. Mai ales în momentul […]
Romania din filme
Am fost la Poliţist, adjectiv. Îmi dau seama că ritmul lălăit al acţiunii voia să arate că viaţa de poliţist nu e aşa explozivă ca-n filmele cu poliţişti şi să accentueze încăpăţânarea personajului. Pe mine însă nu m-a prins. Dar voiam să zic altceva, ceva ce mi-a spus şi mama când am ieşit. M-am săturat de supraestimarea blocurilor cenuşii şi a altor elemente de decor rămase şi promovate ca sechele din comunism. Sau de ironia […]