Știți, cărțile alea colorate pe care le citesc toate femeile- Tetralogia Napolitană, Elena Ferrante (pseudonim), editura Pandora M. Recunosc că nu aș fi ajuns la cărți dacă nu le-aș fi primit cadou de la prietenele mele geniale, nu mă dau în vânt după cărțile citite de toată lumea (deși mi se pare important să știi de ce devin senzație) și orașele lăudate de toată lumea. La ceva timp, în vacanța de vară din Italia, am zis că le-a venit vremea.
Pe măsură ce am citit, am aflat că mai toată lumea care le-a început nu prea a putut să le lase din mână. M-am tot gândit de ce și am găsit câteva motive personale. Dar aș fi curioasă să le aflu și pe ale voastre.
- Povestea, povestea și iar povestea. Căutăm poveștile peste tot în jurul nostru, le căutăm în seriale de jumătăți de oră care ne țin lipiți de ecrane, le căutăm în reclame mișto și fiecare mai știe pe unde. Dar Tetralogia Napolitană te aduce înapoi la poveștile alea care se țes în timp, cu intrigi mai complicate, cu dezvoltări mai lungi, cu portrete care se conturează treptat și gesturi descrise în jumătăți de pagină. Altfel zis, îți mai re-educă răbdarea.
- Pentru citit în sine. Patru volume și peste o mie de pagini îți redau plăcerea de a citi povești pe care nu o găsești în cărțile grele, cărțile cu chestii pentru job sau despre cum să fii mai bun în toate.
- Pentru Italia. O Italia pe care o iubesc, dar o Italia care n-a fost mereu așa senină. O Italie frământată, emoțională, coruptă, dură, în luptă pentru supraviețuire. O Italie în care cei bogați câștigă și cei săraci se supun.
- Reflecția asupra prieteniei. De la „Vin la tine în miez de noapte” la mă ascund de tine pentru că îmi știi și cele mai ascunse gânduri și nu suport. Prietenie complicată, prietenie care uneori te salvează din hăuri, alteori te aruncă în disperare.
- Pentru ideea de model. În lumea de astăzi, în care vorbim numai despre self-made men, e reconfortant să vezi că cineva vorbește despre oamenii care ne influențează. Cele două prietene, Lila și Elena, sunt într-o relație grea și complicată, dar ce e clar este că se influențează mult una pe alta. Nu știu câte mai sunt relațiile de genul ăsta și nu știu câtă lume le mai recunoaște cu luciditatea lui Ferrante. Ce ai luat bun, de la cine ai luat, cum te-a influențat. Nu suntem singuri pe lume, oglindim tot ce trăim și simțim și comportamentele oamenilor importanți din viața asta.
- Pentru sufletul feminin luat la puricat. O, daaaa. Suntem complicate, gândim mult, uneori despicăm fire nedespicabile și uneori ne rănește și un fir de nisip. Dar din același suflet sensibil se adună uneori o putere inexplicabilă care ne ridică deasupra tuturor relelelor și ne împinge mai departe. Ferrante e o lupă asupra femeii, dar o lupă frumoasă. Cu bune, cu rele, cu îndoieli, cu închipuiri, cu durere, cu strâns din dinți, cu speranță, cu greșeli, cu gânduri, prea multe gânduri.
- Pentru parcursul femeii așezat în prim plan, destul de superficial legat de cel al bărbaților din viața ei. Pentru femeia care nu se oglindește non-stop în bărbat și în cuplu.
Vă las, mă întorc la pagina 352.
A, și…mi-ar fi plăcut să citesc povestea și ca scrisă de Lila.
