Bacalaureat

Bacalaureat e bun, plin, complex. Foarte bun, chiar, cu toate că personajele îți dau uneori senzația că au gândit ele deja şi pentru tine: vorbesc aproape numai în clișee și îți livrează deja concluziile. Sigur, românii vorbesc și gândesc în clișee, dar parcă nici chiar așa. Cred că mai degrabă așa este construit case-ul pentru critica și spectatorii străini, care trebuie să aibă o minimă cunoaștere a mentalului colectiv român ca să înțeleagă ce se petrece. Pentru români, însă, vine forțat.

Mai în detaliu despre asta puteți citi și în recenzia lui Ionuț Mareș din Ziarul Metropolis.

Altfel, random thoughts:

  • nu judeca părinții până nu ești și tu acolo. în afara unor nebuni, cu toții chiar își doresc să le fie copiilor bine. ce metode folosesc sau dacă e bine să îți impui “binele” tău, e un pic altă discuţie, pe care o poţi purta la modul autentic numai dacă înţelegi premisa.
  • printre puţinele ori în care empatizez cu bărbatul care are o aventură. omul ăsta pare să care lumea pe umerii lui
  • dacă alegi varianta că aşa merg lucrurile în ţara asta şi nu se poate schimba nimic, nu e vina părintelui care ţi-a repetat asta. e vina ta. el trăieşte într-o altă realitate şi a trecut prin multe în viaţă. tu, în alta. e datoria pe care şi-o vede el să te avertizeze, e datoria tinereţii tale să nu crezi și să lupţi.

şi, oricum, şi tatăl şi-a luat lecţia până la final…

 

 

Citește și

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.