“Când fotografiază e poate singurul moment în care Radu stă. Asta pentru că din 2006, când a început să facă fotografie sportivă, Radu a lucrat pentru Pro Sport, Sport365 şi Sport.ro. A alergat după zeci de acreditări. A scris. A montat. A comentat meciuri. A făcut interviuri în vacanţe. A condus mii de kilometri ca să prindă România la EURO2008. Ar fi mers şi în Africa de Sud. Aici e doar o mică parte din […]
Sangele tau-viata lor
Campaniile PRO TV au ceva care te face să crezi. De exemplu, “Avem viaţă în sânge”. [vodpod id=Groupvideo.3123567&w=425&h=350&fv=] Ştiam de mai multă vreme de iniţiativă, dar sincer mi-a fost frică. Azi m-am înscris totuşi. Înscrie-te şi tu în registrul donatorilor care se va înfiinţa în septembrie! Alţi 35.109 de români au făcut-o deja.
Despre masini
..am două teorii: 1. Cheile de la maşină nu pot fi ţinute decât în mână (după ce ieşi din ea). 2. În decapotabile e curent.
Romania din filme
Am fost la Poliţist, adjectiv. Îmi dau seama că ritmul lălăit al acţiunii voia să arate că viaţa de poliţist nu e aşa explozivă ca-n filmele cu poliţişti şi să accentueze încăpăţânarea personajului. Pe mine însă nu m-a prins. Dar voiam să zic altceva, ceva ce mi-a spus şi mama când am ieşit. M-am săturat de supraestimarea blocurilor cenuşii şi a altor elemente de decor rămase şi promovate ca sechele din comunism. Sau de ironia […]
Sleep all summer
Sleep all summer- The National Melodia care mă obsedează de ceva timp. Poate de când îmi place mai mult dulcea-ameţeală-şovăitor-dansantă pe timp de zi pe plajă la Stuf, decât beţia programată noaptea în Expirat.
Advertising, utilitate si spatiu public
Am văzut în Constanţa, în judeţ, nişte băncuţe alb-roşii branduite cu Sultan, bulionul, şi altele simple cu Isuzu Motors. N-am să chestionez atingerea targetului sau adecvarea suportului la mesaj, pe care oricum nu l-am distins. Îmi place însă că e un suport publicitar util pentru oameni. Utilitatea, dincolo de aspectul şocant, zornăitor sau orbitor în reclame ar putea fi o nouă direcţie bună de exploatat. Mi-a plăcut mai mult însă pentru că îi invită pe […]
Tilica
Când vin acasă regăsesc lucruri din alte timpuri. Colecţia de sticluţe de parfum, Ganga verde şi Ganga roşie (pe care uneori le puneam greşit în geantă), casetele cu Savage Garden şi Pasărea Colibri, permisul expirat de la biblioteca Panait Istrati, inelul fosforescent de la colega, raftul cu jucării de pluş.. (Asta în timp ce o caut cu mintea pe Raluca de acum 4 ani) Cum îl chema, mamă, cum îl chema? Nu ştiu de ce, […]
aaaaaaaaaaaaaaa
Am aflat cum e să-ţi vezi numele tipărit în revista preferată. Asta pentru că post-ul meu despre Esquire a apărut în pagina 2 a ediţiei de iulie- august a revistei. De aici şi reacţia din titlu 🙂
Noi si stalpul de la Stuf
Unii vin cu maşina. Alţii îşi flutură pletele pe fereastra trenului. Unii stau cu cortul. Unii la tanti Norica. Alţii la Punk Rock. Unii mănâncă la Bibi. Unii în Bulgaria. Alţii hamsii pe plajă. Unii albi-roşii, unii negri. Unii în valuri, unii pe nisip. Toţi, din toate direcţiile şi opţiunile, se regăsesc însă la stâlpul de la Stuf. Pentru că toţi sunt prieteni. Şi pentru că prietenii nu sunt cei care stau împreună tot timpul..prietenii […]
O chestiune de gust
Îmi plac băieţii care plâng. Mai ales dacă îi cheamă Ovidiu şi au îndemânarea de a-şi strânge lacrimile într-o sticlă de vin.