Am vrut să scriu “La mulţi ani, România!”; n-am apucat decât pe facebook. Dar ceva tot vreau să vă povestesc. Să vă spun cum aveam mari şanse să cad în gropi de ziua României, pentru că de acasă până-n Iancului m-am uitat numai pe la balcoane, după steaguri. Am numărat 9, un număr bun zic eu. Aş fi scos şi eu, dacă aveam.
Dar pentru că nu am avut anul ăsta, am improvizat. Mi-am luat de la mercerie o panglică în tricolor şi mi-am prins-o în păr. Ăsta a fost steagul meu de 1 decembrie!
Voi aveţi steagul României? Care da, l-aţi moştenit, l-aţi cumpărat, cum?
2 Comments
Cand am citit post-ul tau m-am intrebat daca nu ar fi buna o campanie (de CSR) realizata de ziua Romaniei. 🙂 In care sa se imparta steaguri pe strada si sa se stimuleze patriotismul, mandria de a ridica steagul sau mersul la parada.
Eu as vrea sa vad mai multe steaguri de 1 decembrie, strazile pline si mai multi romani care sunt cu adevarat mandri de ziua nationala.
Da, Vlad, cred că ar fi bună o campanie cu steagurile, ar merge cumva în sens invers (le dăm steaguri ca apoi să le crească mândria), dar cred că merită încercat.
Ca o paranteză, eu sincer am fost dezamăgită anul ăsta pentru că la o primă căutare pe google cu “program ziua naţională” îmi zicea că sunt închise băncile, nu ce se întâmplă exact cu parada. am găsit într-un singur loc programul de la 10 la 14, am ajuns la 12:45 şi am pierdut tot..