Mă gândeam acum, în perioada cu expoziţia, la cadouri, la iniţiativa din spatele lor şi la ce se ia în final. Se strâng bani şi se iau cadouri, nu are sens să ne ascundem după politicosul “Dar vai, nu trebuia să te deranjezi”. (Ştiu doar o singură dată, în liceu, când nişte prieteni nu au vrut cadouri la ziua lor, alegând ca banii care se strâng să fie donaţi pentru un coleg cu ceva probleme de sănătate. ) E trist însă când opţiunile se reduc la genericele bijuuri/farduri/bluziţe/gentuţe pentru fete şi tricouri/parfum/jocuri pe calculator/mingi/gadgeturi, pentru băieţi. Da, şi astea pot produce plăcere, dar nu numai astea. Nu invariabil, nu din start, nu fără să pleci puţin urechea la ce-şi doreşte omul căruia îi duci cadoul. Mai ales dacă îl cunoşti bine.
Imposibil ca omul ăla să nu-şi mai dorească şi altceva. Un abonament la sala, cursuri de actorie, un tort de mici (reală şi îndeplinită :D), o şedinţă de masaj, 3 ore de echitaţie, o masă la un restaurant libanez, o plimbare cu vaporaşul, codiţe împletite, să vadă stelele de pe un vârf din Bucegi, să meargă în Deltă, să facă scufundări, prima ediţie din revista preferată pe care n-o are în colecţie. Sunt o grămadă de chestii pe care cei din jurul tău şi le doresc. Important e să-i asculţi. Şi să-i faci să vorbească despre ce le place. Apoi să faci puţină cercetare şi să complotezi. Să fie un joc şi o plăcere şi pentru cel care dă cadoul.
Hai să nu mai fie chestia asta cu cadourile un schimb de pungi. Hai să fie un strop de iniţiativă şi multă bucurie.
4 Comments
Sunt total de acord cu ce zici tu aici!
F adevarat!
:)…zambesc pentru ca imi dau seama ca nu sunt singura care vede cadourile ca pe un lucru foarte frumos si nu ca pe o corvoada..Sa stii ca eu nu am spus niciodata ca nu vreau cadou (da…egoist as spune), numai ca e clar ca nu-mi place sa primesc doar pentru ca trebuie. La randul meu atunci cand fac cadouri sunt plina de fericire si daca simt ca nu pot sa iau ceva special, mai bine nu mai fac cadou. Cat despre valoarea lor in bani, nu cred ca e deloc importanta…am facut cadou o hartie sa-i spunem facuta de mine in Word si…cred ca a insemnat mai mult pt pers respectiva decat orice alt lucru de valoare pe care l-a primit sau putea sa-l primeasca…ar trebui sa sustinem idee de cadou din suflet si nu cadou din buzunar;)
Să ştii că am oscilat puţin când am scris titlul ăsta al post-ului, pentru că mă temeam să nu se înţeleagă că e vorba de bani. Aşa că mă bucur ,Adriana, că ai înţeles exact ce am vrut să spun! Nu trebuie să fie scump, trebuie să fie inspirat şi “croit” pe cel care-l primeşte.