în general, oamenii cred în dragostea aia care ţine o viaţă.
în general, aceiaşi oameni cred că ar trebui să treci instant peste un om care a plecat, o situaţie din trecut, o relaţie, o despărţire.
nu e oare ciudat?
adică până îţi găseşti marea iubire (?) poţi să tot părăseşti şi să tot uiţi oameni. it’s ok. când o găseşti, însă, tre’ să fie pentru totdeauna. să fii acolo, consecvent, răbdător, cu bune şi cu rele.
nu, nu poţi să joci dintr-o dată 90 de minute, dacă până atunci ai intrat pe teren numai 2-3 minute. îţi trebuie antrenament.
nu, iubirile nu se dilată sau contractă cumsecade. cum zice lumea.
iubirea, împlinită sau nu, are timpul ei. despărţirea, la fel. şi nu tre’ să laşi pe nimeni să-ţi zică how long is too long.
Isn’t it funny how we don’t speak the language of love?