Concurs- gentute de la Colour Beautiful Things

Dragi copii mari și mici,

am 2 genți taare frumușele de dat cadou azi, de 1 iunie, de la Kukuxumusu via Colour, cel mai drăgălaș magazin de papetărie și nu numai.

Trebuie doar să răspundeți scurt, printr-un comentariu, la întrebarea „De ce îți e cel mai dor din copilărie?”. Și să-mi spuneți și pe care v-o doriți dacă e să câștigați.

Concursul este deschis până azi, la ora 24.00.
Premiile vor ajunge la voi la începutul săptămânii viitoare.

Soo..baftă!

Citește și

Am.

9 Comments

  1. cred ca cel mai dor mi-e de furatul corcodusele verzi, de cheleam pomii lu’ mamaia si tataia, si ma certau ca nu mai aveau din ce sa faca tuica.

  2. De dimineata cand am implinit 7 ani. Era mijlocul lui iulie. Abia ne mutasem la casa, dintr-un apartament cu doua camere, la ultimul etaj. Stii sentimentul ala cand simti lumina soarelui pe fata ta, fara sa fie nevoie sa deschizi ochii? Si iti dai seama ca e o dimineata de vara, pentru ca zambesti. De fapt, zambesti mereu: inca nu stii sa fie si altceva.

    In dimineata aia, a fost putin mai mult. Am deschis ochii si am zarit-o pe mama, radiind ca un soare, in timp ce orna cu frisca un platou de prajituri. Venise cu ele in camera mea, abia scoase din cuptor. Da, mama facea multe prajituri cand eram amandoua mai mici…

    – Buna dimineata, vara mica! La multi ani!
    – Hi 🙂 Ce faci?
    – Te sarbatoresc! Si pentru ca nu am dispozitiv de-ala pentru ornat, uite a gaurit mama o punga intr-un colt si iti torn frisca prin ea. Hai sa vezi? Iti place?

    Nu-mi amintesc nimic altceva de cand am implinit 7 ani. Nici macar gustul prajiturilor. A fost prea buna dimineata cu mama si cu soarele din frisca.

    Da mama, sigur mi-a placut…

  3. Cel mai dor imi este de vacantele petrecute la bunici si de laptele proaspat muls de la vaca.
    Daca e sa castig mi-ar place gentuta gri.

  4. din copilarie imi este cel mai dor de iernile cu multa zapada cand ne facem cazamata si incepeam sa ne bulgarim, si derdelusul pe care il facem de seara cu o galeata de apa si dimineata era tocmai bun de alunecat pe el 🙂

  5. Imi e dor de momentele petrecute in spatele blocului cu ceilalti copii de varsta mea cand ne jucam de-a v-ati ascunselea sau cu mingea si ne doream sa nu se mai intunece.
    Mi-ar place sa castig geanta albastra.

  6. Mi-e dor de verile petrecute la bunici in care nu faceam altceva decat sa ma joc toata ziua fara nici o grija.

  7. As putea spune ca mi-e dor de multe lucruri din copilarie. De jocuri, de libertate, de lumea frumoasa si lipsita de griji, in care Binele invingea intotdeauna Raul… Lumea copilariei imi apare acum atat de indepartata si straina de parca ar fi fost in alta viata. Si asta pentru ca… lipseste EA.

    Pot spune cu toata inima ca cel mai tare din copilarie mi-e dor de EA. Cea care mi-a fost ca o mama, cea in bratele careia orice problema avea solutie. Cea care imi spunea povesti si ma mangaia pe frunte (pot sa jur ca dupa atatia ani inca mai simt atingerea mainii ei calde, imi imaginez asta adesea cand sunt trista). Cea care stia sa faca diverse bunatati pe care nu le-am mai gustat de atunci. Cea care avea o magie pe care nu o are niciuna dintre noi acum – rabdarea si blandetea omului care a trecut prin multe greutati si un razboi. Cea care m-a crescut si careia ii datorez atat de multe din omul care sunt acum. Cea care a fost, bunica mea…

    Anii au trecut si toate s-au schimbat. Am crescut, am trecut prin tumultul adolescentei si am plecat de acasa. Ea era din ce in ce mai bolnava, in ultimii ani nici nu ne mai recunostea, ne-am instrainat… Imi povesteau ai mei la telefon cum mai era. Apoi a venit momentul de care ma temeam, dar de care stiam ca nu voi scapa…

    Am fost acasa in ultimele ei zile, am tinut-o in brate si mi-am amintit atat de multe lucruri pe care le credeam uitate… Singura acolo cu ea, eram din nou o fetita cu bunica ei… S-a dus apoi, si a luat cu ea o lume intreaga…

    Se pare ca disparitia celor apropiati ne face sa redevenim copii. Copii plini de intrebari, tristeti, care au nevoie de brate in care sa fuga, sa li se spuna ca totul va trece si va fi bine… Dar ne si maturizam si invatam sa acceptam fara sa vrem, cu lacrimi in ochi, ca trebuie sa ne descurcam singuri…

    Mi-e dor de copilarie, pentru ca acolo a ramas EA. E inca vie, sanatoasa si fericita. Asa ramane in amintirea mea, minunea copilariei mele…

  8. Dragilor,

    Vă mulțumesc tare frumos pentru că ați împărtășit aici gânduri foarte importante pentru voi. Mi-au plăcut toate răspunsurile și m-am regăsit în fiecare câte puțin.
    Câștigătorii sunt:
    -Eva- gentuța albastră
    -Sabina- gentuța cu oiță
    Și pentru că și mie mi-e dor de copiii de la bloc, George primește o mențiune specială și un cadou surpriză tot din partea Colour.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.