când am plecat din Brăila, acum 8 ani, credeam sincer că totul o să fie posibil la Bucureşti. De fapt, credeam că schimbarea o să fie mişto şi că la facultate o să se întâmple toate, dar toate lucrurile bune. Just because. Cum credea şi Carrie că o să se îndrăgostească la New York. Habar n-aveam de Bucureşti, nu ştiam decât de Dristor, de Moxa, de Everest şi de Cafeneaua Actorilor TNB de la Dragoş. […]
o noapte in Viena
Am revăzut aseară Before Sunrise, pentru că vreau să mă uit la toată seria. Ştiţi, el şi ea se întâlnesc în tren, se îndrăgostesc şi petrec împreună singura lor noapte, în Viena. Deşi per ansamblu am rămas cu senzaţia de dialog forţat, e la final o parte care mi-a plăcut foarte mult. A doua zi după noaptea lor, sunt filmate unele după altele toate locurile prin care au trecut împreună. Piaţetele, barurile, terasele, străzile, parcurile. […]
indragostiti de drama
Avem nevoie de dramă. Drama ne face să simţim acut nişte lucruri, să trăim la limite, să săpăm, să cunoaştem. Şi să ne cunoaştem. Să simţim că trăim. Şi că nouă ni se întâmplă nişte lucruri mişto. Că am văzut multe la viaţa noastră. Ok, I get it. Am fost şi eu acolo. Şi toţi am fost acolo. Am plusat, am luptat, am exagerat, am tras de oameni, am acceptat ciudăţenii. Am fost nesiguri, am […]
Bai Passenger, esti un prost
“Only know you love her when you let her go.” Băi Passenger, dacă o iubeşti numai după ce a plecat, eşti un prost. oricât de mulţi oameni se lălăie fascinaţi de romanţa ta neîmplinită, dacă nu o iubeşti când e lângă tine, you have a problem. că viaţa asta e despre iubit zi de zi, când ţi-e bine şi când nu, nu de iubit în vacanţă, când a plecat şi ai rămas singurel.
ca-n viata
Overheard: Bine, uite, sunt la metrou. Şi am alergat foarte tare după un tip care nu era el. #Ca-n Dristor, ca-n viaţă, ar zice un prieten.
Un dia especial este once de marzo
era pe repeat. avea ceva trist, dar nu îmi dădeam seama ce. nici măcar la once de marzo nu am înţeles. apoi am citit pe net povestea. cântecul ăsta e despre o fată şi un băiat care se întâlneau mereu în acelaşi tren. s-au îndrăgostit, dar au continuat să meargă în tăcere o vreme. ea purta, pentru el, cea mai frumoasă fustă. el pierdea trenul direct în fiecare dimineaţă doar ca să se urce în […]
ceasul
ce noroc că a stat ceasul. altfel, el ar fi numărat timpul în care nu eşti lângă mine.
din fericire
la un moment dat afli sau îţi aduci aminte că într-ale inimii lucrurile..se întâmplă. că lumea este convinsă, nu se convinge. că dacă e să fie, e. and then you go back. to you.
homesick
e ceva cu oraşele mici. de fiecare dată când plec prin ţară îmi aduc aminte de lucruri şi mi se face dor de lucruri. de aer curat, de verde, de munte, de oameni cu accent, de case, de curţi, de găini prin curte, de oameni la poartă, de tramvaie, de clădiri vechi şi frumoase, de istorie, de linişte şi străzi pe care îţi auzi tocurile. de viaţă concretă. şi mă gândesc pentru prima oară mai […]
isn’t it funny?
în general, oamenii cred în dragostea aia care ţine o viaţă. în general, aceiaşi oameni cred că ar trebui să treci instant peste un om care a plecat, o situaţie din trecut, o relaţie, o despărţire. nu e oare ciudat? adică până îţi găseşti marea iubire (?) poţi să tot părăseşti şi să tot uiţi oameni. it’s ok. când o găseşti, însă, tre’ să fie pentru totdeauna. să fii acolo, consecvent, răbdător, cu bune şi […]