am dus-o azi dimineață pe mama la aeroport. așa că pe la 8 și ceva eram afară. 2 mașini pe șosea, lacăt la pâine și nici măcar bătrâni făcându-și de lucru pe drum. nu praf, nu alergat, nu claxon, nu bormașină. aer de primăvară și aproape ploaie. și Oborul, ei bine..Oborul închis. Motiv pentru un nene rătăcit să strige supărat: ai dreacu! și-au luat liber! da, își luaseră cu toții liber. pentru prima dată în […]
e concediu, deci e trening
reportaje la TV despre românii care își petrec sărbătorile la bulgari. e concediu, deci e trening. Chiar și în ziua de Paște. ofofof
amplificare
you say a word I tell (myself) a story wondering if someone ever made you tell a story
on truth. and fear
cred că oamenii care mai recunosc că-i doare sunt foarte puțini. oamenii care-ți spun ce cred. oamenii care-ți spun în față ce cred. oamenii care-ți spun unde ai greșit. oamenii care-ți spun cu ce i-ai supărat. oamenii care-ți spun un nu sincer și hotărât, în loc de un poate/vorbim/mai vedem. oamenii care vin să-ți spună că ți-au greșit. sunt puțini. la restul le e frică. frică de înfruntat frica. și se afundă atât de mult […]
azi cred ca
oamenii nu se schimbă.
scris de mana
mă gândeam la un moment dat că am prieteni de factură mai recentă cărora nici măcar nu știu cum le arată scrisul de mână. sau că primim zeci de agende și avem mii de pixuri, când de fapt cel mai adesea scriem cu butoanele. de asta mi-a plăcut foarte mult concursul Colour. povestește o situație în care a contat faptul că ai scris ceva de mână și poți câștiga o agendă taare drăguță de la […]
Dear Karen
“It’s a big bad world full of twist and turns and people have a way of blinking and missing the moment. The moment that could have changed everything. [..] Unfaithfully yours, ..”
fight club
uitându-mă la ce se întâmplă zilele astea în București, dar și la alte frustrări răbufnite și răutăți nefondate din fiecare zi, mă gândesc dacă n-ar trebui să avem și noi niște fight club-uri.
500 Days of Summer
500 days of Summer e un film despre cum e să nu fii tu ăla, fix atunci când ești cel mai convins că ești tu ăla. e cu atât mai surprinzător cu cât vezi pe un bărbat toată sfâșierea, iar nu pe o femeie, ca de obicei. după mine e un film cu două finaluri. prima încheiere e dureroasă și te pune față în față cu un adevăr pe care îl știi dintotdeauna, dar pe care e […]
artificii
o să încerce să gândească în bucăți mici de viață. că poate am fi mult mai fericiți dacă n-am încerca să facem din artificii neoane. photo source