Mă tot gândesc de ceva vreme la asta cu binele comun, binele societăţii, binele dincolo de ce îşi poate asigura confortabil individul dacă are suficienţi bani. Pentru că sfera individului are limitări. Bulele mici pe care ni le creăm şi asigurăm fiecare au inevitabil limitări, că nu prea ne putem face televiziunea noastră, cum zicea OCS, spitalul nostru, străzile noastre şi tot aşa.
Prima tendinţă e să condamni macro. Sigur, ăsta e cadrul cel mai stabil şi sănătos şi de acolo ar trebui să vină soluţiile mari. Şi totuşi, sunt atâtea lucruri pe care le poţi face singur şi pe care nu trebuie să ne aşteptăm să le facă primăria, Statul, Guvernul, Preşedintele.
Obişnuinţa de a dona: cum, cât, pentru cine
We do have a part of the job, dar din păcate treaba asta la noi încă nu a intrat în sânge la nivel de societate, şi probabil o să mai dureze mult până să se întâmple asta. Două lucruri să facem, şi tot cred că România ar arăta mai mult ca România aia pe care ne-o dorim: 1. să dăm timp comunităţii şi chestiunilor legate de viaţa în comun şi, 2.să donăm bani ONG-urilor.
Azi vreau să mă opresc la punctul 2.
Am fost curioasă acum ceva vreme să îi întreb pe cunoscuţi cine, cât, unde, cum donează. Nu vorbim de un studiu, că nu am mijloacele pentru aşa ceva, dar am vrut să aflu direct de la oamenii din jurul meu treburile astea, fără pretenţia că se aplică la nivel de societate.
Din răspunsurile pe care le-am primit, pe FB, am observat:
- Majoritatea preferă o donaţie lunară, prin sms
- Mai puţini au menţionat plata recurentă cu cardul
- Cei mai mulţi au menţionat o contribuţie lunară, de cel puţin câteva luni, mai puţini donaţii punctuale.
- Către ce donează: Rise Project, Fondul pentru Democraţie, Dăruieşte Viaţa, Pâine şi Mâine, Teach for Romania, Recorder, Asociaţia Little People, Clinica de Oncologie de la Spitalul Marie Curie, Code for Romania, Fundaţia Corneliu Coposu, CeRe, SOS Satele Copiilor, WWF, Unicef, Asociaţia Kogayon
Eu donez momentan lunar 70 de lei, sper să nu fi uitat ceva. 2E pentru Magic Home, recurent, prin SMS, apoi pentru Recorder, prin PayPal, şi pentru Ro100, prin debit direct. Asta e acum, am mai donat şi pentru alte organizaţii şi mai donez punctual pentru cazuri sociale. Nu e mult, dar e recurent, adică e un angajament pe care mi-l iau în fiecare lună să dau o sumă de bani pentru a susţine diferite cauze, un fel de a contribui la binele comun. Nu e mult, 70 de lei înseamnă 4 cafele în oraş.
În alte ţări
Am căutat apoi statistici, despre noi şi alte ţări:
- Din păcate, în 2016 (cel mai recent studiu) generozitatea e în declin peste tot în lume – generozitate descrisă prin: 1. A ajuta un străin 2.a dona bani 3.a dona timp pentru diferite cauze. România se află pe locul 80 din 139 şi se pare că stăm cel mai bine la a ajuta un străin –locul 30 şi cel mai prost la timp donat – locul 125. Sursă: raportul CAF World Giving Index 2017, septembrie 2017 – un raport foarte interesant şi cuprinzător pentru fundraiseri şi ONG-uri.
- Dacă vreţi să vedeţi care sunt cele mai generoase ţări, pe fiecare categorie, conform aceluiaşi studiu:
- 53% din toate donaţiile veneau de la indivizi, faţă de, de exemplu 25% de la corporaţii! Sursă: studiu Giving in Europe pe 20 de state (citat aici)
- Nu am găsit statistici referitoare la donaţiile lunare ale oamenilor. Doar într-un articol am citit de aprox 32 euro/om donaţi de germani în primele 9 luni ale lui 2016- dar era vorba despre o donaţie medie în perioada respectivă, nu recurentă.
Bine, nu ne comparăm cu alte ţări la nivel de venituri, dar nu despre asta e vorba. E vorba de conştientizare şi e vorba de crearea unui obicei. Poţi să donezi 10 lei pe lună dacă atât îţi permiţi. Dacă ăia 10 lei vor ajunge undeva unde chiar ajută, o să ajute enorm că ei ajung în fiecare lună, iar cineva se va baza pe ei. Remember donaţiile individuale care ajung la 53% din totalul donaţiilor..
Mai ştiu că sunt oameni care cred: bine, dar eu deja dau o grămadă de bani la stat, de ce să nu se ocupe statul de tot ce am nevoie, de ce să mai dau din banii mei pentru a acoperi lipsurile statului. Dar.. Niciodată statul nu o să acopere 100% nevoile existente într-o societate şi cred că e firesc să fie aşa. ONG-uri există nu numai în România, unde avem o căruţă de probleme, ONG-uri există peste tot. Oamenii rezolvă probleme reale şi uneori o structură mică de oameni inimoşi rezolvă uneori mai bine şi mai rapid anumite probleme faţă de un mamut birocratic.
Plus, avem răbdare să ajungă stăpânirea să rezolve tot ce ne doare?
Cred că nu. Mai bine renunţăm la 4 cafele pe lună.