Nu pot să înţeleg acest fel exagerat de a fi prevăzător al multor români, care îi face să:
- ţină la ei pe masă la BCU 7 cărţi deodată, deşi în mod normal pot citi doar o singură carte într-un anumit moment
- se posteze lângă uşile metroului încă de când au urcat, deşi coboară abia peste 5 staţii (A, ca să știi…toată lumea coboară la Unirii/Victoriei!!)
- să se ridice de pe locul lor din tren şi să formeze coadă cu 2o de km înainte de destinaţie
Culmea e că n-avem acelaşi simţ al prevederii viitorului în situaţii mai grave, în care s-ar potrivi să fim cumpătaţi.
2 Comments
Cred ca ni se trage de la ani buuni de privatiuni.
Pe asta cu trenul o am si eu(spre disperarea prietenilor mei care imi zic intr-una “staaai jos! mai eee”). De asemenea ma panichez cand stau la coada la film, nu ne-am decis ce film vedem si ghiseul se apropie:)) brr
Păi e normal să ţii maximum de cărţi pe care le poţi împrumuta pentru studiu pe un bon-cerere.Doar nu termini de luat datele dintr-una şi faci alte ”n” drumuri pentru o altă carte.
În metrou ţine de confort postatul lângă uşă. Te opreşti,în general ,lângă uşă, din 2 motive : ori e full şi n-ai unde să te duci,ori e gol,şi sincer e mai comod să stai chiar la bara de acolo,din colţul uşii,decât să stai în picioarele cuiva care s-a aşezat pe scaun,sau în picioarele cuiva care urmează să te dea la o parte în drumul spre uşă.