oamenii nu se schimbă.
scris de mana
mă gândeam la un moment dat că am prieteni de factură mai recentă cărora nici măcar nu știu cum le arată scrisul de mână. sau că primim zeci de agende și avem mii de pixuri, când de fapt cel mai adesea scriem cu butoanele. de asta mi-a plăcut foarte mult concursul Colour. povestește o situație în care a contat faptul că ai scris ceva de mână și poți câștiga o agendă taare drăguță de la […]
Dear Karen
“It’s a big bad world full of twist and turns and people have a way of blinking and missing the moment. The moment that could have changed everything. [..] Unfaithfully yours, ..”
fight club
uitându-mă la ce se întâmplă zilele astea în București, dar și la alte frustrări răbufnite și răutăți nefondate din fiecare zi, mă gândesc dacă n-ar trebui să avem și noi niște fight club-uri.
500 Days of Summer
500 days of Summer e un film despre cum e să nu fii tu ăla, fix atunci când ești cel mai convins că ești tu ăla. e cu atât mai surprinzător cu cât vezi pe un bărbat toată sfâșierea, iar nu pe o femeie, ca de obicei. după mine e un film cu două finaluri. prima încheiere e dureroasă și te pune față în față cu un adevăr pe care îl știi dintotdeauna, dar pe care e […]
artificii
o să încerce să gândească în bucăți mici de viață. că poate am fi mult mai fericiți dacă n-am încerca să facem din artificii neoane. photo source
domnului profesor, cu dragoste. tmf, cu dragoste.
Ieri seară am fost după mult timp la teatru la Brăila, la „domnului profesor, cu dragoste”. holul era plin; m-am bucurat să văd că Teatrul Maria Filotti crește încă generații de tineri. începută asurzitor cu niște băieți și fete care dansau pe jumătate dezbrăcați, piesa a fost așa cum știam că se întâmplă la Brăila: puternică, îndrăzneață și cu momente surprinzătoare în care mari actori coexistau firesc pe scenă cu tinere dansând lasciv, cam ca în […]
one day, men will realize
one day, men will realize that freedom is in their hands. not in the hands of the women beside them.
midnight in paris
dacă m-aş întâlni cu hemingway, i-aş spune că mi-a plăcut aia cu “i-a fugit pământul de sub picioare”. sau cât nu i-am înţeles dar râvnit lentoarea din fiesta. dacă m-aş întâlni cu fitzgerald i-aş spune cât am plâns la marele gatsby. dar pentru asta, ar trebui să fie după 12 în pAris.
La serata
Am fost aseară la o serată la Muzeul Naţional de Istorie a României. Pe scurt, muzeul a fost deschis până la 12 noaptea şi au avut loc două recitaluri. Noi l-am prins pe al doilea, cel cu Adrian Naidin. Primul gând pe care l-am avut când am auzit cum cântă a fost că încă există oameni care trăiesc pentru artă. Asta mi s-a părut foarte reconfortant. Apoi mi-a plăcut că introducea fiecare fragment muzical prin […]