Prima dată la Electric Castle.
Da, a plouat. Mult. Rău. Dar,
Electric Castle înseamnă prietenii lângă care te simți perfect, deși ești îmbrăcat ca o pungă. o pungă mare udă.
Electric Castle înseamnă cei mai relaxați oameni. Care se baricadează cu cizme de cauciuc, pelerine, pungi de gunoi, șepci, pantaloni de pescar și merg la concert. Merg, dansează, cântă, se țin în brațe. Care își scot cu grijă telefoanele mai la lumină doar ca să dea un mesaj cu unde sunt. Care cântă Un elefant se legăna…în drum spre ieșire și nu se înghesuie, deși deasupra lor toarnă cu găleata. (Da, încă sunt și cei care sar rândul la autobuz, nu vorbim despre ei acum. sunt puțini.) Altcineva, oricine altcineva, ar fi luat-o razna.
Mai multă nebunie ca la Skrillex nu cred c-am văzut vreodată la un concert. Ziceți și voi dacă ăștia sunt oameni care au stat vreo 6-7 ore non-stop în ploaie.
Da, Electric Castle poa’ să fie un festival despre ploaie și noroi. Dacă așa privești viața, în general.
Sau poate să fie despre multe altele.
Apropo, felicitări organizatorilor. Cu foarte mici excepții (autobuzul sâmbătă noaptea 🙂 ), excepțional.