Oamenii de pe scara mea nu salută. Sau te salută după ce te scanează câteva secunde cu frunțile încruntate. Nici atunci foarte convins, ci așa, de parcă-ți trântesc ceva în față. Nu pot să pricep. Ok, să zicem că nu mă cunoști, deși de aproape 3 ani stau aici. Dar nene/tanti, dacă îți dau eu bună ziua, chiar contează că nu știi cine îmi sunt părinții sau cum țipam când alergam când eram mică prin fața blocului? Chiar trebuie să îmi știi toată viața ca să îmi răspunzi la salut când ne întâlnim pe scară? Zic asta pentru că simt întrebarea nerostită: Da’ cine ești tu, duduie, de mă saluți pe mine? Ei bine, o necunoscută. Necunoscuții nu merită un ‘Bună ziua!’, nu?
Mi-e milă de voi, dragi vecini, dacă vă trebuie motive pentru a răspunde la ‘Bună ziua!’.
3 Comments
Se prea poate sa se simta debusolati in lipsa reperelor specifice satului..[ca sa nu zic mediului rural ca mi-o iau :P]. Lucrurile astea sunt mai presus de bun simt si politete. Asa imi explic faptul ca nu raspund la salut sau isi lasa pantofii de casa/de oras pe presul de la intrare [vecinii mei fac asta].
Octavian Paler: “Noi astazi suntem o tara de oameni singuri. Atat de singuri, incat pana si nefericitii nu sunt solidari intre ei. Ma tem ca oameni care ridica privirea muta spre cer, cautand la Dumnezeu un sprijin, pentru ca s-au lamurit cum e cu grija statului fata de ei, nici intre ei nu mai exista solidaritate.”
sami bag picioru ma pis me mine de ras =))=)) 🙂