A fost teatru în stradă la B Fit in the Street. A fost noapte albă a galeriilor şi Street Delivery. Proiecţiile TIFF la MŢR, Bucharest Music Film Festival sau Fest’Asia. Pe 26 Noaptea Institutelor Culturale. Plus nu ştiu câte târguri de handmade, vintage şi organic şi petreceri gen „Răspiua”. Sau Future Shorts. Sau Bookfest.
Putem să ne plângem de orice în Bucureştiul ăsta, dar nu că nu avem ce face. Cred că Bucureştiul se poate regăsi prin cultură. Cultura evenimentului inedit, a ieşitului noaptea la muzee, a spaţiilor neconvenţionale şi a temelor specializate. Şi prin cultul încercării. Prin oamenii mişto care habar n-au ce poate fi aia o „bibliotecă vie”, dar care merg să vadă, prin cei cărora nu le e teamă de penibil şi se duc la un flash mob, prin cei care dau o dimineaţă de Duminică pe un târg de antichităţi şi o seara ca oricare alta dintr-un club nearisit pe o noapte de galerii.
Eu aşa vreau să mă gândesc la Bucureşti.
La
Bucureştiul
puls.
