Mă uit pe poze ale fetelor. Mă emoţionează să văd unele poze care surprind cele mai mici gesturi, cele mai normale posturi, cele mai nonexcepţionale situaţii de viaţă. Mă gândesc atunci cum priveşte cel care e în spatele lor. Şi mă gândesc că…aşa cum te fotografiază, aşa te iubeşte.
Dacă te fotografiază numai după ce ai ieşit de la coafor, te iubeşte de obicei în weekend. Nu îl emoţionează să facă piaţa cu tine într-o zi oarecare de marţi .
Dacă te lasă 5 minute să-ţi fabrici un zâmbet şi te pune să stai cuminţică, te vrea păpuşă. Drăguţă, necomplicată, încadrată într-o ramă.
Dacă îţi fotografiază o şuviţă de păr, gura muşcând din măr, strâmbătura de copil, ochiul încreţit a râs, sau pur şi simplu stând pe scaun pe peron la metrou, io cred că te iubeşte.
5 Comments
ei..sa nu fim rai acum, aici e problema si de self-esteem, cum vrei sa o iubeasca daca ea se iubeste cu botic in oglinda de la baie. altfel, un alt blog-post genial.
A, păi nu era vorba de botic de pisi :)) Ăla e autosuficient, se pozează cu telefonul
Mulțaaam!
Ce drăguţ! 🙂 Nu ştiu cum prinzi tu mereu chestiile astea atât de simple în aparenţă, dar aşa de “da’ chiaaar!” 🙂
:)) la asta numai tu te puteai gandi..doamne ce post simpatic ca si autoarea :))))
sunt foarte de acord cu tine! 🙂
acum, se mai pune problema fetelor care nu vor sa fie fotografiate decat in ipostaza de papusa 🙂