Am văzut în Constanţa, în judeţ, nişte băncuţe alb-roşii branduite cu Sultan, bulionul, şi altele simple cu Isuzu Motors. N-am să chestionez atingerea targetului sau adecvarea suportului la mesaj, pe care oricum nu l-am distins. Îmi place însă că e un suport publicitar util pentru oameni. Utilitatea, dincolo de aspectul şocant, zornăitor sau orbitor în reclame ar putea fi o nouă direcţie bună de exploatat. Mi-a plăcut mai mult însă pentru că îi invită pe oameni să iasă din curţi şi să stea afară, de vorbă.
În faţa blocului în care stau acum nu e nici o băncuţă, nimic. Abia îmi cunosc vecinii şi mi-e teamă că nu aş avea la cine să strig dacă ar intra vreun hoţ sau dacă mi s-ar sparge o ţeavă şi m-aş inunda. Nici nu mai pun în calcul un plantat de flori în grădina blocului.
Deplângem lipsa de iniţiativă a oamenilor, lipsa coeziunii în comunităţile de la oraş..dar dacă oamenii ăştia nu se cunosc, dacă nu există un spaţiu public fizic, cum să existe spaţiu public simbolic, cu schimb de opinii şi cu iniţiativă civică?
Dacă aş fi primar, aş face mai multe parcuri în cartiere. Parcuri, sau locuri deschise, sau două băncuţe undeva între două blocuri înghesuite. Să iasă oamenii din case. Unul citeşte ziarul, altul e cu nepoţica la aer. Vor vorbi la un moment dat despre nesuferitele astea de ploi. Or să se cunoască, or să se ştie pe nume. Data viitoare or să se salute. Peste o lună, două, trei, unul o să-l ajute pe celălalt să împingă maşina. Apoi poate se vor gândi că ar fi frumos să iasă cu o sapă în grădină să planteze nişte copăcei.